Posted in Frânturi de gânduri

Noi, copiii anilor 90`, nu mai suntem copii…

Și nu suntem nici măcar adolescenți…ci tineri adulți. E bine că măcar apare acolo cuvântul ”tânăr”.

M-a apucat o mică criză existențială anul acesta când am împlinit 27 de ani, în 8 aprilie. De aceea am făcut și o pauză de la scris să mă pot aduna și să pot aduna niște idei legate de acest subiect.

Am încercat să ignor 7-le ăla de lângă 2, dar peste tot sunt bombardată de poze, citate, meme-uri etc. în care copiii născuți în 1990 se plâng că nu mai sunt copii. Ba că sunt pe 9gag, ba pe Facebook, parcă mă urmăresc aceste postări. Așa că am luat-o ca pe un semn și am decis să dezbat puțin subiectul. I mean, I can’t be the only one suffering, right?

Până acum a fost cum a fost, chiar am scris despre ce a însemnat pentru mine maturizarea și diferența enormă dintre viața mea la 22 de ani și cea de la 26, dar acum parcă e mai mult, e altceva.

Toată lumea face copii… nu se cuplează sau se logodesc, ci deja FAC COPII, ba chiar DOI! Mie până acum un an nici măcar nu îmi plăceau copiii, și nu-mi venea să merg la ei să-i giugiulesc pentru că efectiv nu știam cum să mă port. Chiar spuneam în glumă că instinctul meu matern e undeva atât de adânc încât nu știu dacă va ieși vreodată la suprafață, iar ideea de a avea un copil era cam la fel de departe ca și pensia. 🙂

But stuff changes… anul acesta pentru prima oară m-a înduioșat foarte tare o fetiță de doi anișori pe care am ținut-o în brațe, iar când m-a prins cu mânuțele ei de mâini m-am topit instant…și m-am speriat, mi-am dat seama că ceva se schimbă.

Acum, la 27, mi se pare că 30 e chiar după colț, iar tinerețea trece încet, dar sigur. Bineînțeles că poți să te simți la fel de bine și la 30-40-50, dar tot nu mai e ca la 20. Nu e numai o chestie fizică, ci mai ales psihică.

Văd că m-am schimbat enorm, fără să-mi dau seama. Prioritățile s-au schimbat total, iar nopțile pierdute nu sunt nicidecum printre ele. Distracția înseamnă acum altceva, nu băut prin cluburi.

Cariera a devenit un lucru extrem de important și luat foarte în serios, la fel și atenția acordată sănătății (apropo, m-a pus naiba să citesc tot felul de chestii găsite pe google și se pare că de pe la 27 de ani începem să ne îmbolnăvim, în special de la stres, cool nu?) și munca continuă pentru menținerea unor relații armonioase, atât cu iubitul cât și cu prietenii. Și mi-am dat seama ce greu e să te împarți cu toate și să-ți mai faci timp și pentru tine.

Mai are rost să zic că fetele (sau..ahm..femeile) cam de acum ar trebui să-și cumpere creme antirid, pentru prevenție, și că am observat cu oroare și primele fire de păr alb? Dar e ok, m-am vopsit blondă și nu se vede :).

Acum începi să-ți pui întrebări, să-ți cauți un rost în viață, să găsești ceva căruia să te dedici 100%, iar toate astea în timp ce te simți obosit tot timpul. Cred că asta mă enervează cel mai tare, oboseala care se tot acumulează, iar în weekend îți vine numai să dormi.

Cu toate acestea, fac eforturi pentru a avea grijă de dieta mea și de a mă ține de sport…pentru că TREBUIE.

Brusc te trezești că atunci când stai de vorbă cu cineva care are 21-22 de ani simți un nod în stomac și nostalgie, că știi că parcă ieri erai și tu la vârsta aceea.

No drama intended, 27 nu e sfârșitul lumii, nici pe departe, am vrut doar să povestesc ce a însemnat pentru mine, deoarece am văzut că mulți trec prin asta. E realizarea că ești adult în toată regula fără voia ta. E realizarea că Sărbătorile fie Pascale fie de Iarnă nu mai înseamnă doar cadouri și mâncare făcută de altcineva, ci nebunie, agitație, alergat prin mall-uri, gătit, curățenie și împăcat pe toată lumea.

E realizarea că poate, în viitorul apropiat, cineva te va numi mamă și va depinde total de tine, iar asta te sperie. Și e normal.

La mine 27, pe lângă un rid discret și nostalgie, a venit și cu o doză enormă de răbdare, pe care nu o aveam până acum, cu dezvoltarea simțului empatiei, cu maturizarea, cu apariția complet neașteptată a instinctului matern și cu un curaj care se manifestă în toate domeniile vieții.

Așadar, fellow 27 year olds, să ne bucurăm și de această vârstă, iar la 30 să dăm un mare chef, așa cum numai copiii din ’90 știu, cu Backstreet Boys și Animal X pe fundal :).

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s